Ploaia aducerii aminte

Număram în gând
firele de iarbă îmbrăcate-n rouă,
cu degetele răsfirate atingând
pământul: spune-mi, când o să plouă?

Vreau să m-agăț de curcubeu,
s-alerg desculț deasupra lumii,
să fim doar visele, vântul și eu
care să atingă cerul primii.

Degetele mi-au crescut cuvinte
și le-am înfipt adânc în pământ:
Îți mai aduci aminte
când m-ai învățat să cânt?

Cum îmi cântam iubirea
dansând sub luna nouă,
cum nu-mi feream privirea?
Spune-mi, o să mai plouă?

Tac, acum, tac
și mă-nalț deasupra de cuvinte,
iau tăcerea și o prefac
în ziua cea dintâi a aducerii aminte.

Călin Pavăl

Niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*