Învățând să plutesc

Prima oară
când m-am desprins de pământ,
când plutirea-mi solitară
se agăța de vânt,
am învățat să deslușesc
conturul inimii,
și de atunci iubesc.

Nu știu dacă am mai murit
vreodată în trecut,
dacă am mai crescut
plutind între apus și răsărit.
Am învățat, în schimb, să vorbesc
cu munții,
și de atunci iubesc.

N-am știut niciodată
să îmi încep visele
cu ”a fost odată”,
nici să-mi potolesc trăirile.
Am învățat să zâmbesc
chiar și atunci când doare,
și n-am încetat vreodată să iubesc.

Călin Pavăl

Niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*