Vocea sufletului

E încă noapte
sau poate e doar
visul unei dimineţi,
însă m-am trezit
zgâriind cerul cu unghiile,
încercând să ies la suprafaţă,
dincolo de lumea
care nu-i a mea,
nici eu al lumii.

Transcedentalul
e o punte îngustă,
fără indicatoare,
fără reguli,
fără calendar,
iar gândurile-mi fug,
rup rândurile amintirilor
şi o iau razna
prin vopselele groase, neuscate,
ale tabloului fără ramă,
neterminat încă,
poate niciodată.

Aş putea să las să plouă
ori să mă scufund
în marele albastru,
dar îmi întind braţele
a nemurire
şi îmi las gândurile năclăite;
poate aşa
o să pot să-mi aud
vocea sufletului.

 

Călin Pavăl

 

Niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*