Reinventare de sine

să închizi ochii ca să poți să vezi
să asculți tăcerea ca să poți să crezi
să aștepți să cadă o stea
să poți să te agăți de ea
să înveți să colorezi cerul de deasupra ta
să le spui culorilor pe nume: mă iubiți, nu-i așa?
să îți iubești emoțiile, să le lași să zboare
să înveți să accepți că iubirea doare
să nu deschizi răni privind înapoi
să lași să plouă, chiar și din doi în doi
să știi cum să alergi pe cărările din vis
să știi când a rămas nimic de zis
să îți chemi îngerii, să îi simți pe pleoape
să îi asculți când spun că vor să-ți fie aproape
să păstrezi o bucată de cer lipită strâns de tine
să poți să șoptești: când suntem împreună e atât de bine…
să nu îți fie frică să îți lași sufletul să cunoască zbor
să strigi: iubesc atât de mult încât nu pot să mor!


Călin Pavăl

Niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*