Periplu pe Someș cu Egreta 525

17 martie 2007

Cu barca pe Somes Cu barca pe Somes Cu barca pe Somes Cu barca pe Somes Cu barca pe Somes Cu barca pe Somes

Ziua începe devreme pentru noi și soarele urcat abia de câteva suliţe pe cer ne prinde în comuna sălăjeană Băbeni când apele învolburate ale Someșului păstrează încă răcoarea nopţii de mai. Legată de o salcie ce pare crescută direct din albia râului, barca se leagănă ușor, atentă parcă să nu tulbure liniștea din jur. Ne apropiem. Şase inși, gata să se ia la întrecere cu Someșul, să-i încerce puterile sau poate puterea bărcii ce are să ne poarte prin acel tărâm de ape. Veste de salvare, rucsaci așezaţi la loc sigur pe fundul bărcii, vâslele la îndemână, ultimele instrucţiuni ale lui Ionică și gata, pornim.

La întrecere cu Someșul

Cu barca pe Somes Cu barca pe Somes Cu barca pe Somes Cu barca pe Somes Cu barca pe Somes Cu barca pe Somes Cu barca pe Somes Cu barca pe Somes Cu barca pe Somes Cu barca pe Somes Cu barca pe Somes Cu barca pe Somes Cu barca pe Somes Cu barca pe Somes

Prima jumătate de oră trece repede, cu exclamaţii de uimire date de dârele albe ce rămân în urma noastră. Barca, Egreta525, alunecă de-a lungul malurilor, despicând apele, fără balansurile la care ne-am așteptat. Ionică are, se pare, dreptate când spune că în barcă e la fel de sigur ca în avion. Sub noi, apele sunt, totuși, tulburi și curg cu o forţă care ne face să conștientizăm pericolul de a ne afla în mijlocul unui râu ce măsoară mai mult de 50 de metri de la un mal la altul și are o adâncime de alţi câţiva metri buni. Mai trec vreo doi kilometri, timp în care singurii noștri însoţitori sunt două raţe sălbatice. S-au ivit de sub un mal abrupt de pământ și se iau la întrecere cu barca și cu Someșul. Facem câteva instantanee și-l încurajăm pe „căpitan” să gonească mai tare pe ape. Odată cu viteza, crește și entuziasmul nostru, iar malurile fug în sens opus. Până să ne dăm seama, păsările coboară pe ape, abandonând competiţia matinală. Ne hotărâm să coborâm pe mal și doi dintre noi se ridică în picioare, să caute un loc mai primitor. Surpriză pentru niște oameni nefamiliarizaţi cu ambarcaţiunile: Egreta525 nu se balansează și nici nu se înclină ameninţător într-o parte, cum ne așteptăm. Cineva în spate râde și spune că asta este datorită celor două catamarane, care îi conferă un echilibru bun. Tragem către malul din dreapta și unii sar pe pietriș. Barca rămâne în grija celorlalţi, care se asigură că nu o lasă în voia curentului. Avem din nou pământ sub tălpi. Fâșia de pietriș se termină brusc, lăsând locul unei pajiști de un verde curat și apoi unor ogoare. La capătul lor, casele unei sat. Nu-s decât vreo două aruncături de băţ până acolo, spune careva, dar distanţa reală e de câteva sute de metri. Se vede că ardelenii aruncă tare departe cu băţul sau, poate, nefiind tocmai de-ai locului, nu suntem noi obișnuiţi cu peisajul. Ne dezmorţim picioarele preţ de zece minute, se schimbă impresii tehnice despre barcă, apoi, unii dintre noi luăm cu asalt o salcie, făcând echilibristică pe trunchiul aproape paralel cu apa. Câteva fotografii și suntem gata să pornim iar pe râu.

Someșul, râul cu cele mai multe victime

Cu barca pe Somes Cu barca pe Somes Cu barca pe Somes Cu barca pe Somes Cu barca pe Somes Cu barca pe Somes Cu barca pe Somes Cu barca pe Somes Cu barca pe Somes

E cald. Peisajul s-a schimbat și în locul malurilor de pământ răsar acum din albie pereţi de stâncă. Duri, maronii și drepţi ca tăiaţi cu fierăstrăul, stăncile par că stau acolo de când lumea și pământul. În comparaţie cu ele, silueta bărcii pare mai sprintenă și mai vie ca niciodată. Chiuim de bucurie și sporim viteza. Lăsăm în urmă un pod mare, apoi un altul și apoi încă unul. Pe maluri, pescari curioși sau poate supăraţi că le speriem peștii se uită lung după noi. Curentul ne poartă la vale tot mai repede și oprim motorul, ca să simţim puterea râului. E repede, furios și parcă nemulţumit de îndrăzneala noastră. Cineva în barcă zice că Someșul e cel mai hapsân dintre râurile din România și că a făcut cele mai multe victime umane. Este tributul pe care îl iau apele de la oameni și puţini sunt norocoșii care pot spune că au fost prinși de vârtejurile lui și că, totuși, au scăpat. De parcă ar ști ce gândim, râul se dezlănţuie și ne trezim furaţi de curent. În mijlocul apelor, înainte să avem timp să pornim motorul, ne așteaptă un trunchi de copac, pe ale cărui crengi barca le atinge cu tribordul. Pornim motorul și trecem în partea cealaltă a râului, către malul care este mai sigur.

Naufragiat și prins în nămol

Cu barca pe Somes Cu barca pe Somes Cu barca pe Somes

Vrem să acostăm. Malurile sunt pline de grămezi mari de nisip scoase din albie de excavatoarele firmelor ce exploatează balastrul din Someș. De altfel, râul este plin de astfel de locuri, hăurile care rămân în albie fiind, de multe ori, adevărate capcane. Vedem un loc unde am putea coborî pe mal și încercăm să debarcăm. Chiar reușim, sau cel puţin așa credem.

Cu barca pe Somes Cu barca pe Somes Cu barca pe Somes

Unul dintre noi sare pe nisip și vrea să lege barca, dar curentul zmucește furios barca, când ne așteptăm mai puţin, aşa că a rămas ca un naufragiat pe mal, în timp ce noi, ceilalţi, ne îndepărtăm mai mulţi metri. Dorim să revenim, dar curentul își face de cap și nu reușim decât după mai multe încercări și în alt loc decât prima dată. Între timp, “naufragiatul” ocolește grămezile de nisip și porţiunile de noroi, ca să ajungă la barcă. Nu este deloc ușor și se afundă în stratul moale de nămol aproape până la genunchi. Se împotmolește și barca în fâșia de noroi ce mărginește malul, așa că renunţăm să coborăm. Într-un sfârşit, reușim să împingem barca la apă și suntem fericiţi că am scăpat de acolo.

Şi râu, și deltă, și mare

Cu barca pe Somes Cu barca pe Somes Cu barca pe Somes Cu barca pe Somes Cu barca pe Somes Cu barca pe Somes Cu barca pe Somes Cu barca pe Somes Cu barca pe Somes Cu barca pe Somes Cu barca pe Somes Cu barca pe Somes

Doi kilometri mai jos. Someșul s-a îmbunat puţin și vrem să încercăm și vâslele. Timp de o jumătate de oră, facem cu schimbul la rame. Unii se descurcă bine, alţii – noroc cu râul, care dă o mână de ajutor. La un moment dat, apele se despart în două braţe. Ezităm, dar ne hotărâm pentru cel din stânga. E destul de îngust, doar vreo 15 metri, iar ramurile copacilor coboară deasupra undelor, atingându-le. Peisajul seamănă cu cel din Deltă, numai că deocamdată vegetaţia nu a prins culoare. Înaintăm o jumătate de kilometru, într-o liniște care lasă să se audă în răstimpuri mugetul celuilalt braţ mai mare. Pe alocuri, apele nu au mai mult de 1,5 metri adâncime, faţă de hăurile pe care le-am lăsat în urmă în amonte. Când braţul se termină, pornim motorul și ne lansăm în râul mare, care ne primește cu zgomot, vânt și casele unei alte localităţi pe partea dreaptă. Este satul Turbuţa, iar mai la vale se vede o altă localitate, Rona, punctul final al călătoriei noastre. Tăcem. Oricum ne-am auzi greu din cauza vântului. Ne strângem vestele pe noi și privim podul care se apropie. Lângă structura lui uriașă din beton și fier se alinează cablul pe care circulă bacul ce face legătura între maluri. Doi oameni ne privesc cu mâinile streașină la ochi. Le stârnim interesul, pentru că se uită după noi. Le facem scurt cu mâna și trecem pe sub pod. De aici, lumea se schimbă. Someșul devine o mare agitată, cu valuri repezi și puternice. Barca sare de pe o creastă pe alta, împroșcând cu stropi reci. Apa e adâncă și parcă mai tulbure ca la început. Malurile sunt abrupte, iar la baza lor, vârtejurile trădează adâncimi care dau fiori. În faţă apar praguri, dar barca le trece înainte să ne dăm seama. Râul se desparte iar în două și de data asta alegem partea dreaptă. Decizia este bună, apele se liniștesc și ceea ce părea mare redevine Someșul nostru. Respirăm ca după o grea încercare. Călătoria este la final. Undeva, la 300 de metri în faţă, se zărește locul unde trebuie să debarcăm. Cufundaţi în tăcere, savurăm ultimele minute în barcă. Motorul toarce ca o pisică și ne face să vrem să revenim curând. Someșul mai are și alte surprize, iar noi am început să simţim gustul periplului pe ape.

 

Gina Bicăzan & Mihaela Moldovan

 

Niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*