Patru pisoi într-o pungă

Trei dintre ei păreau că dorm,
unul încerca să umble
când pe două lăbuţe,
când pe celelalte,
încă nu ştia să zică
râu, răţuşcă, rămurică.

Mi-am dorit să desfac eu punga care le acoperea tru­purile, nu şi mieunatul. Am localizat locul cu pricina şi am rămas înmărmurit: cineva băgase patru pisoi într-o pungă, apoi o legase, ca un submarin care va rămâne în curând fără aer. Am simţit lipsa aerului atât de acut, încât am simţit că mă sufoc. Am plecat, încercând să-mi imaginez că nu e nimic real. M-am întors repede, aproape plângând. Pisoii erau deja afară, încercând să se agaţe cu lăbuţele de un cer imaginar, eliberaţi de cineva care, din curiozitate probabil, a vrut să vadă ce conţine punga mişcătoare.

Mi-am proclamat independenţa
faţă de lumea în mişcare
fără să mai opresc la semnele hazardului,
am dat un diagnostic rapid,
cu speranţă de vindecare totală
pentru patru pisoi
găsiţi într-o pungă,
şi-atunci de ce încerc să-mi imaginez
că nu s-a întâmplat nimic?

 

Călin Pavăl

 

Niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*