Pasărea unei dimineţi

Între galben şi roşu
scânteia iubirii odată apărută
sufletul s-a aprins ca o torţă
mistuind până şi liberul arbitru,
cuprinzând un univers întreg
întotdeauna azi.

Cartea dimineţii
întoarce pagină după pagină,
la celălalt capăt al privirii
iubirea se opreşte din nou la acelaşi rând
al aceluiaşi capitol,
al aceluiaşi suflet,
al aceluiaşi zâmbet.
Ecoul se stinge după primul sărut,
iar pasărea cu pene galbene pe aripa stângă
roşii pe cea dreaptă
nu are unde să mai zboare.
Noaptea întârzie din nou,
furând din dimineaţă,
şi nimeni nu se încumetă a accepta văpaia
unui suflet aprins ca o torţă
arzând
poate prea mult,
poate prea puţin,
poate prea târziu.

 

Călin Pavăl

 

Niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*