O pană între mine şi mine

Din nou,
cu ochii în lună
şi cu luna în gânduri,
mai smulg o pană
din aripile-mi construite din vise
şi îi dau drumul…

De ce pluteşte atâta pe loc,
între mine şi timp,
între mine şi lună,
între mine şi mine,
nu ştie că-i doar o pană?

Şi rana din aripă,
rana din aripă-mi sângerează
râuri,
şi n-am învăţat încă
să înot printre vieţi…

Şi dacă închid ochi,
şi-mi pictez zâmbetul
cu întuneric,
visele o să mă urmeze
sau o să urmez eu visele?

În jocul meu de-a viaţa
am învăţat să ascult
şoaptele din jur,
şi-acum par că spun
să pun punctul pe „i”.

„i”.

 

Călin Pavăl

 

Niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*