Liberul arbitru

Am căutat cu palmele
dincolo de firul despicat în patru,
încercând să simt
un crâmpei de sinceritate,
însă ipocrizia are o armată întreagă
înarmată până-n dinți.

Adevărul,
ştiind că trebuie să mă mintă,
a plecat ochii
şi-a desenat privirea
aşa cum credea că o să doară mai puţin,
a aşezat-o într-o fotografie a sufletului meu,
apoi mi-a întins foarfecele.

Liberul arbitru
îmi dă voie să decupez
un ochi
sau pe amândoi,
dacă clipa surprinsă devine limbută.

Și totul se repetă:
clipele formează ore,
orele se adună în zile,
zilele sînt zale din lanțul anilor,
anii se numără ca vieți,
doar destinul nu știe
a cui viață are clipele pregătite
să deschidă porțile sufletului.

 

Călin Pavăl

 

Niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*