Lumea cu 10 etaje, stele căzătoare

La parter s-a născut umanitatea
nu zâmbind, ci urlând din adâncul istoriei,
iar când au dat cu ochii de etajul 1
s-au simţit ca acasă
– vanitate, sex, egoism, sex, ipocrizie, sex,
bocancii mei sunt mai mari ca ai tăi, sex.

Etajul 2 e pentru cei care mai pot ţine
privirea sus, chiar dacă poartă cu ei
etajul 1.
Unii ajung chiar la al 3-lea etaj,
căutând recunoaşterea, recompensa celui care
poate mai mult, poate chiar iubire,
însă călătoria către nu e simţită, nu înseamnă nimic,
deşi asta e totul.

Zona
necunoscută,
nevăzută,
nedorită,
neînţeleasă:
patru,
cinci,
şase,
şapte,
opt,
nouă.

La etajul 10 sunt eu.
Uneori fac avioane de hârtie
pe care scriu mesaje
şi le dau drumul către lume.
Cuvintele celorlalţi se împrietenesc repede.
La mine ajung rar.
„E pericoloso sporgersi“.
Şi-mi dau seama,
aşa că nu mai scriu.
Aştept noaptea.
Noaptea apar stele căzătoare.
Îmi închipui că sunt cuvinte,
de la un alt etaj 10,
şi le trimit întotdeauna răspuns.

 

Călin Pavăl

 

Niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*