Licurici

Lumină reflectându-se în umbră,
zgomotul aripilor creând vânt,
zbor haotic dând impresia
de libertate
în spiralele imaginare ale timpului.

În întuneric
lumea de jos şi cea de sus
sunt la fel.

Sunt o stea!
apăru un crâmpei de geneză
în lumea numărând săptămâni
a unui licurici.

Sunt o stea!
Port cu mine o întreagă galaxie.
În partea stângă a universului meu
e încă zi.
Hmmm… n-am să inventez nici un zeu,
e de-ajuns lumina,
şi nici n-am să aştept ploaia,
am să creez un curcubeu
fără margini
şi n-am să las să moară
nici un Prometeu,
în loc de foc
am să ofer iubire.

Sunt o stea!
apăru un crâmpei de geneză
în lumea ajunsă la finalul
ultimei săptămâni
a luminii unui licurici.

 

Călin Pavăl

 

Niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*