La o șoaptă distanță de inimă

la_o_soapta_distanta_de_inima

Străzile le alerg noaptea,
cățărându-mă către cer
cu simțurile aprinse,
e ușor să imiți
un licurici,
întunericul e palpabil,
și am ochii plini de stele,
atâtea stele…
toate cu gânduri
pline de tine,
dimineața…
dimineața-i doar o iluzie
pe cale să devină
o altă zi.

Ai văzut vreodată un licurici
în lumina vreunei zile
stingându-se,
întrebându-se
de ce are viața atâtea file,
de ce îl mai vrea încă aici?

Sînt eu cel din oglinda rece
a vieții altui eu ce mă petrece
privindu-mă,
mințindu-mă,
de-a lungul dorului de tine,
și-l simt cum de mână mă ține.

Străzile le alerg noaptea,
și-mi iau șoaptele cu mine
în loc de pași,
în loc de răspunsuri
la întrebările sufletului,
n-am viață la schimb
și nici altă privire
dincolo de verdele
din ochi,
și încă șoptesc iubind
cât pot de mult,
la o șoaptă distanță
de inimă
ești tu.

 

 

Călin Pavăl

Niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*