Din când în când ascult Rahmaninov
aproape adormit în tricoul mov,
e încă noapte?

Ori doar o altă zi rămasă necolorată
ascunsă după aceeaşi fereastră mată,
de ce nu mai sunt şoapte?

Și îi întâlneşti din ce în ce mai rar
pe cei rămași înzestrați cu har,
e o lume amară,

Un calendar ce adună clipele în mod automat,
folosind pentru destinul fals-cromat
abacul cu pietre de moară.

Călin Pavăl