Iar creatura nici măcar nu știe să înoate

Nici pește, nici val,
cu oceanul agitat în juru-i,
vuind, zbătându-se
a neliniște,
creatura
urmărea înșiruirea de visuri:
un vis,
înc-un vis,
înc-o viață.

Nici val, nici pește,
cu luna deasupra
creionând
cu partea luminoasă
o cărare,
creatura
asculta sunetul luminii:
un gând,
înc-un gând,
înc-o viață.

Nici pește, nici val,
cu sufletul la vedere,
așezând clipe
de vânzare
pe rafturile destinului,
creatura
învăța să plângă:
o lacrimă,
înc-o lacrimă,
înc-o viață.

Nici val, nici pește,
pierdut în deșertul ud,
căutându-și încă numele
departe
de apele curgătoare,
creatura
învăța să moară:
o bătaie a inimii,
înc-o bătaie a inimii,
înc-o viață.

Hmmmm…
Să înveți să mori,
ca să renaști, apoi,
în același ocean
sau poate altul,
nici pește, nici val.
trăind
cu fiecare bătaie a inimii
aceeași viață.

 

Călin Pavăl

 

Niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*