Glonţu’, mă!

Mă rup tot mai tare
de lumea asta,
fir-ar să fie el de trăgaci
pus tocmai în cealaltă parte de lume
de parcă
io (nu eu, io) aş mai vrea
să stau între peretele cer
şi peretele pământ.

De când s-a tras cortina
peste ecranul lumivizorului
servit pe post de mic-dejun-şi-atât,
apar pe post de moderatori
toţi proştii lumii ăsteia,
îmbrăcaţi în haine
proaspăt cumpărate din
complexul comercial
„banda rulantă de purtat oamenii către nimic“,
şi ăştia,
mama lor de cretini,
îmi tot arată uşa,
ca un şef tâmpit spunând:
„Nu-ţi convine, aşteaptă alţii
să-ţi ia locul“;
dar alţii nu sunt io (nu eu, io),
aşa că n-au cum să-mi ia locul.

Fir-ar el să fie de trăgaci,
nu vrea să-mi trimită glonţul în cap,
îmi tot spune că e singurul meu prieten
şi că mă poate ajuta să găsesc
floarea Micului Prinţ,
dar încă nu e vremea pentru asta,
toţi ceilalţi mă aşteaptă,
dar n-am de ce să mă grăbesc.

Io (nu eu, io)
m-am săturat,
mă culc
şi mă fac că visez
că totul e frumos,
atât de frumos…

Glonţu’, mă!

 

Călin Pavăl

 

Niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*