Eu pot să văd

Aş putea să ies în lume şi să dau vina
pe oricine mi-ar ieşi în cale,
oricum nu mi-ar înţelege privirea,
tarele ne urmăresc tăcute,
păşind atente să nu calce umbra paşilor.
Eu simt umbra-mi târându-se
aproape nefiresc,
parcă copleşită de remuşcări.
Dacă n-aş avea umbră, ar dispărea soarele?

Privesc de dincolo de
fereastra lumii
şi pot să văd mai mult decât se arată
sufletul de dincolo de versuri,
ori ascuns în priviri,
cuvintele se relevă înainte să ajungă
să mă mintă.
Şi poate că stiletul celor urât coloraţi
ar vrea să simtă prăselele aproape
de lumea mea,
însă nu s-au inventat graniţe
pentru început de mine,
pentru sfârşit de mine…
Eu sunt nesfârşit,
eu pot să te văd pe tine
aşa cum eşti,
cât despre mâine…

 

Călin Pavăl

 

Niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*