Eşti tu… sunt eu

Plutesc în oceanul frumuseţii tale,
valurile uneori înecându-mă,
niciodată priviri albastre-goale,
şi-aud sirenele chemându-mă.

Arunc suflarea mării în pânzele nebune,
mâinile-mi
se-ntind oceane,
rădăcini de-acum în trupul tău minune,
buzele-mi devin râuri
şi învăţ
să umblu pe apă,
dezbrăcat de gânduri,
şi învăţăm agăţându-ne de lună
să facem dragoste
în valuri
ori pierzându-ne în furtună.

Şi unde eşti tu,
acolo sunt eu,
şi dacă eşti tu,
atunci sunt şi eu,
şi te iubesc şi-acum,
şi-n ziua ce-o să vină,
şi-n ziua ce-o să vină,
şi-n ziua ce-o să vină,
şi-n ziua ce-o să vină,
şi-n ziua ce-o să vină…

 

Călin Pavăl

 

Niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*