E un drum pe care să mergi
ori să te așezi, și tu și frunzele târzii,
ori să deschizi brațele și s-alergi
către un orizont pe care doar tu îl știi,
încercând să te regăsești.

E o altă lume ascunsă în culori,
ce ți se arată doar trăind intens,
la urma urmei sîntem toți actori,
și doar iubirea mai are încă sens.
Mai crezi și-acum în povești?

Mai crezi că poți trăi cu pasiune
cu ochii larg deschiși, cu sufletul la vedere?
Cuvinte de-o neînțeleasă persuasiune
lasă urme înainte să poți să-ți iei la revedere
de la tot ce-ai crezut că poți să dăruiești.

E liniște pe drumul către miazănoapte,
iar razele soarelui ard veșmintele de toamnă
și privirile celor ce se-ntâlnesc prin șoapte.
Dacă mă mai agăț încă de cer, asta ce înseamnă?
Și, da, mai cred încă-n povești.

Călin Pavăl