Dincolo de cer

Am privit adânc în gol şi am intrat.
Şi m-am desprins de miile de fire,
dincolo de cer,
departe de lumeasca lecţie de citire.
Sunt gol. Sunt demult. Sunt curat.

În juru-mi,
lumea e încă în ghips,
ori poate s-a trezit
pentru înc-un rond de noapte.
Eu, eu culeg din stele şoapte,
apoi le-arunc strigăte coapte.
În sufletu-mi
e cald,
lanul meu de secară
e înverzit.

Şi mă întind a lună plină
peste uimirea de-nceput de lume,
dincolo de cer,
şi pot să zbor, făr-un motiv anume.
N-am limite. Şi încă las să vină.

 

Călin Pavăl

 

Niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*