Destinu-i doar cuvânt

Eu port înţelepciunea
murdară de pământ,
minunea lumii mele e un joc,
când vraja mă cuprinde
mă-ntorc cu faţa-n vânt,
în palma vijeliei e al meu loc,
destinu-i doar cuvânt.

Eu port cu mine cheia
pierdută-n buzunar,
hmmm… uşa nemuririi e un vis,
dar mă-nţeleg cu luna
şi-i râd ce am de zis
şi seara lumii ei e un descânt,
destinu-i doar cuvânt.

Eu port în ochi lumină,
iar când mă simt pierdut
m-arunc în cuibul mamei din trecut,
apoi îi las să vină.
Deşi n-am încă nume,
eu am minuni veşmânt,
destinu-i doar cuvânt.

 

Călin Pavăl

 

Niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*