De dincolo de cuvinte

Trupul tău încolăcit
în jurul piciorului meu stâng,
cald,
abandonându-se,
cu braţele aproape aripi.

Şi îţi ascult privirea
întrebându-mă candid:
“Aşa-i că…?”,
şi,
de dincolo de cuvinte,
îţi iau mâinile
în palmele mele,
iar fluturii-mi din suflet
sunt atât de albi,
atât de albi…

Şi paşii-mi,
doar paşii-mi sunt uneori
departe,
eu niciodată,
şi scriu,
iubindu-te mai mult decât iubire,
şi cânt,
iubindu-te mai mult decât iubire,
şi sunt,
iubindu-te mai mult decât iubire…

 

Călin Pavăl

 

Niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*