D

Copiii, în jocul lor de-a viaţa, îşi inventează prieteni imaginari. Oamenii „mari“, îngrijoraţi, inventează tot felul de terapii – „nu-i voie, caca“ – ca să-i facă să renunţe la jocul de-a prietenii. Deşi ar trebui să lase prietenii imaginari să zâmbească. Prietenia e litera D din dragoste, iar dragostea nu poate exista decât liberă…

Privirea-mi străbate rapid
drumul către imaginea dorinţei,
creând un trotuar
la întâmplare
care, odată descoperit,
atrage fiinţe
frumos de ciudate,
ciudat de frumoase,
forma nu are importanţă,
zâmbetul e însă obligatoriu.

Uneori, ochii obosesc
ascunzând privirea,
şi-atunci
privesc cu sufletul,
şi privesc atât de intens,
încât toate fiinţele locuind deja aici
îmi zâmbesc,
iar privirea-mi devine rug
aproape arzându-mi ochii,
ochii arzându-mi sufletul,
sufletul arzându-mă liber,
la fel ca litera D
din dragoste.

 

Călin Pavăl

 

Niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*