Celuilalt eu îi place să călătorească

Celuilalt eu îi place să călătorească
şi rămân în întuneric, rupt în două,
uit cine sunt,
uit sunetul vocii din interior,
uit senzaţia de cald a zâmbetului pe buze.

Celuilalt eu îi place să călătorească
şi-mi dăruieşte tăcere la plecare,
uneori mi-e frică,
uneori mă pierd în vise colorate,
uneori urc creangă cu creangă către vârf.

Celuilalt eu îi place să călătorească
şi mie îmi rămâne ecranul alb al filmului mut,
unde eu sunt scenaristul,
unde eu compun muzica,
unde eu aleg finalul.

…şi-apoi nu oglinda îţi spune că eşti frumos,
ci cerul pe care-l porţi în inimă.

…şi-apoi cerul meu e plin de stele căzătoare,
aşa că pot să zâmbesc nefrumosului din oglindă.

Celuilalt eu îi place să călătorească,
și mă convinge să îl urmez
dincolo de departe,
apoi și mai departe,
apoi și mai departe…

 

Călin Pavăl

 

Niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*