Bătăile inimii nu dor

Bătăile inimii nu dor,
ăsta e felul vieții de a ne atinge sufletul,
de a ne spune
că ne vede vâlvătaia interioară
ce vrea să ardă,
să ardă…
dincolo de dorințele
sădite în ecoul fiecărei
bătăi ale inimii.

Pe foc nu-l doare să ardă,
ăsta e felul lui de a imita soarele,
de a imita cerul cu stele
cu licuricii de lumină născuți
din jarul incandescent.

Tu crezi că bătăile inimii
au un foc al lor,
o fundație pentru dorințe?
Crezi că inima știe că
fiecare ecou al bătăilor ei
îți străbate ființa,
agățându-ți-se de suflet?

De unde vine dragostea,
din care parte a inimii?
E doar un foc ce arde
atâta timp cât bătăile inimii nu dor?

Și dacă uneori doare?
Atunci, cum poți să mai inventezi
licurici pentru cerul din tine?

Călin Pavăl

Niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*