Autoportret

Întâi am trasat conturul ochilor
în nuanţe de verde,
am aşezat luna plină,
apoi am deschis ferestre către suflet,
şi, pentru că iubirea era deja acolo,
am lăsat-o să fie.

Părul,
fiindcă l-am surprins de atâtea ori
vorbind cu vântul,
l-am lăsat să crească liber, împădurindu-mă,
şi, pentru că iubirea se juca între plete,
am lăsat-o să fie.

Gura a învăţat
buzele să se transforme-n zâmbet,
iar primul sărut adevărat
mai păstrează mireasma cerului înstelat
şi, pentru că iubirea a învăţat numele tău,
am lăsat-o să fie.

Aripile le folosesc adesea
ca să pictez cerul cu sufletu-mi
şi aşez gânduri chemându-te, şoptind,
aşteptându-te să mi te cuibăreşti în braţe
şi, pentru că iubirea s-a-ndrăgostit de tine,
am lăsat-o să fie.

 

Călin Pavăl

 

Niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*